Pornind de la o idee mai veche, clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceaușescu într-o perioadă cu mari privațiuni economice. Tendința dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele centrale ale statului, iar pe de alta, Ceaușescu își dorea o locuință sigură din punct de vedere seismic, care să reziste și unui eventual atac nuclear.
Arhitectură și Dimensiuni
Din punct de vedere arhitectural, Palatul Parlamentului este una dintre cele mai controversate clădiri din România: Anca Petrescu1 o identifica cu Palatul Buckingham din Londra și Palatul Versailles din Franța, iar arhitecții vremii cu „micul Phenian", având un stil eclectic, încărcat de elemente contradictorii2.
Clădirea, în viziunea Ancăi Petrescu3, se împarte în 3 registre principale: primul registru - zona sălilor principale, a galeriilor și a cabinetelor; al doilea registru - zona de birouri; al treilea registru - belvedere, cu câte trei săli pe fiecare etaj.
Dimensiuni
- Suprafață desfășurată: 365.000 mp
- Lungime: 270 m
- Lățime: 245 m
- Înălțime: 84 m (peste cota 0)
- Adâncime: 16 m (sub nivelul solului)
- Suprafața construită la sol: 73.615 mp
Recorduri Mondiale
- Locul 1 în lume la capitolul clădiri administrative (pentru uz civil)4
- Locul 3 în lume din punct de vedere al volumului
- Cea mai grea clădire administrativă din lume
- Cea mai scumpă clădire administrativă din lume
Materiale de Construcție
Clădirea a fost construită cu materiale aproape în întregime românești:
Construcția
Întreaga construcție este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între anii 1984–1990, 12.000 de soldați au participat la construcție.
În urma campaniei de urbanizare5 și a prieteniei cu Kim Ir Sen, conducătorul Nord Corean, Ceaușescu a inițiat planul de a construi un nou centru politico-administrativ, pe zona dealului Uranus. Începând cu 1980 s-a demolat o suprafață reprezentând a cincea parte din București (4,5 km lungime și 2 km lățime)6.
Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau planurile de arhitectură, erau construite din polistiren machete la scara de 1/1000 a întregului Bucureşti. Peste această machetă, era un pod rulant, pe care soţii Ceauşescu se plimbau şi dădeau indicaţii. Macheta era modificată după fiecare vizită a celor doi (aproape săptămânal)7.
Astăzi
În momentul Revoluției din 1989, clădirea era terminată în proporție de 60%. În anul 1993, printr-o Hotărâre a Camerei Deputaților8 s-a stabilit mutarea activității Camerei la Casa Republicii. Un an mai târziu, în 6 mai 1994, în acest edificiu a fost înființat Centrul Internațional de Conferințe.
La 27 de ani de la Revoluție, clădirea care se dorea o construcție care să preamărească socialismul, comunismul și totalitarismul este astăzi simbol al democrației prin intermediul instituțiilor pe care le găzduiește: Camera Deputaților, Senatul, Consiliul Legislativ, Curtea Constituțională.